Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus

              Zilele acestea mă gândeam că nu înţeleg bărbaţii. Deloc uneori. Până acuma ceva timp mi se părea că-s expertă în ceea ce priveşte modul meu de a mă relaţiona la ei şi eram 100% convinsă că îi prea cunosc. Nu m-am înşelat chiar în proporţie de 100% ) însă mi-am dat seama că într-adevăr ei vin cumva de pe altă planetă şi că ar fi chiar culmea să mă aştept ca un bărbat să reacţioneze la fel ca mine, să aibă aceleaşi sentimente şi implicit acelaşi mod de manifestare al sentimentelor; chiar dacă toţi suntem oameni, suntem DIFERIŢI. Foarte diferiţi. 
             Tocmai am citit cartea cu acelaşi titlu al articolului “Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” , scrisă de Dr. John Gray.  În primă fază m-am gândit  “o, da! Încă un tip care afirmă că ştie ce gândesc şi ce vor femeile şi le cunoaşte ! yeah right! probabil are o soţie deşteaptă care l-a  făcut să creadă asta. “  
               Însă pentru că nu sunt o feministă convinsă ) nicidecum, am reuşit să las aceste gânduri la o parte şi am început să mă recunosc eu însămi în multe dintre descrieri, şi cel mai comic lucru e că am reuşit să descopăr caractere ale bărbaţilor cu care vin în contact. Aşa am reuşit (finally!!!) să înţeleg anumite lucruri. În continuare o să parcurg capitolele cărţii în câteva postări, şi unde am exemple concrete o să le şi adaug. Cred că avem multe de învăţat dragele mele despre bărbaţi (fie că ei sunt partenerii noştri de viaţă, fraţii noştri, verişorii, prietenii cei mai buni sau şefii) şi cred că aveţi multe de învăţat dragii mei despre femei (fie că veniţi în contact cu ele prin intermediul serviciului, a familiei sau a altor împrejurări).

                 

 

         În primul rând încearcă să îţi imaginezi că femeile şi bărbaţii vin de pe două planete diferite. Venus şi respectiv, Marte.  Aşa că dacă nu suntem conştienţi de faptul că suntem diferiţi, deja facem loc conflictelor pentru că ne aşteptăm ca sexul opus să “vrea ce vrem şi noi” şi să “simtă ce simţim şi noi”.   
                   Presupun în mod eronat ca dacă eu te iubesc într-un anume mod, asta înseamnă ca şi tu trebuie să mă iubeşti la fel şi să îţi exprimi dragostea în acelaşi mod ca şi mine. Ceea ce e total eronat şi departe de adevăr.  Dacă nu te iubesc cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubesc. (asta e ideea)

                    Autorul cărţii denumeşte sugestiv femeia – “Comitetul de perfectionare” şi bărbatul-”Domnul Rezolvă-tot”.  Aici este dezbătută una din cele mai mari probleme. Femeia se plânge că nu este ascultată . Bărbatul ascultă problema şi până să termine ea, îşi pune pălăria Domnului Rezolvă-Tot şi dă soluţii.  El este nedumerit când ea îi respinge soluţia şi astfel se nasc frustrări de ambele părţi.  La rândul ei, femeia încearcă să schimbe bărbatul. Asta pentru că atunci când iubeşte, ea încearcă să îi îmbunătăţească felul lui de a acţiona şi să-l ajute să evolueze.  Astfel că ea se constituie într-un Comitet de Perfecţionare. Nu contează cât de mult se opune el ajutorului, ea insistă, aşteptând orice ocazie de a-l ajuta şi a-i spune ce să facă. Ea consideră că are grijă de el, în timp ce el se consideră îngrădit.

                Valorile bărbatului sunt puterea, competenţa, eficienţa şi realizările. Conştiinţa lui de sine se defineşte prin capacitatea de a obţine rezultate. Totul pe marte este o reflectare a acestor valori. Chiar şi îmbrăcămintea reflectă aceste valori; ei poartă uniforme fie că sunt poliţişti, oameni de afaceri, soldaţi, savanţi. Ei nu citesc reviste ca “People”, “Bolero” sau “Unica”.  Ei se axează pe activităţi  în aer liber (vânătoare, pescuit, maşinile de curse); sunt interesaţi de ştiri, de rubrica sportivă şi cea meteo,  şi de cărţi de genul “Ajută-te singur”.  Astfel că în timp ce femeile visează la dragoste, ei  sunt mai preocupaţi de maşini şi  calculatoare. Marţienii se mândresc că îşi rezolvă problemele singuri.  Este FOARTE important ca femeile să înţeleagă aceste caracteristici, pentru că bărbaţii urăsc să fie corectaţi sau îndrumaţi fără a cere aceasta. A da sfaturi unui bărbat fără ca acesta să ţi le ceară, înseamnă să presupui că el nu este competent să se descurce singur, ceea ce îi lezează sentimentele.

                  Viaţa pe Venus este cu totul altfel.  Venusienele au alte norme.  Ele preţuiesc dragostea, comunicativitatea şi relaţiile umane. Ele petrec timp ajutându-se între ele. Percepţia unei femei despre sine se defineşte prin calitatea relaţiilor ei şi a sentimentelor. Astfel că în loc să construiască autostrăzi şi clădiri înalte, ele sunt preocupate să trăiască în armonie.  Legăturile sunt mai importante decât munca şi tehnologia. Ele nu poartă uniforme ca marţienii pentru a-şi afirma competenta, ci din contră, în funcţie de starea emoţională se îmbracă în fiecare zi altfel sau chiar de mai multe ori pe zi, altfel. Un semn de mare afecţiune în rândul venusiencelor este să îţi oferi ajutorul şi sfatul fără să îţi fi fost cerut. De aceea unei femei i se pare normal să dea sfaturi unui bărbat, asta până înţelege că el nu are nevoie de un sfat decât atunci când îl cere. Simplu şi la subiect!   Dacă mi-aş fi dat seama de asta mai devreme aş fi scutit multe probleme cu siguranţă.  Deci ideea e că pe mine faptul că un bărbat se oferă să mă ajute fără să îi cer eu, mă face să mă simt iubită şi admirată, pe când dacă îi ofer ajutorul unui bărbat fără să îmi ceară, îl fac oarecum să se simtă incompetent.   

                     Aşa că abţineţi-vă fetelor chiar dacă a oferi sfaturi şi critici constructive înseamnă un gest de iubire, uneori bărbaţii îl percep altfel pentru că aşa sunt ei nu pentru că ar fi rău voitori. Dacă ceva merge bine, o femeie va încerca să facă să meargă şi mai bine; însă un bărbat merge pe ideea că “dacă nu e stricat de ce să schimb?”. Ei sunt mai practici, pe când femeile sunt mai atente la detalii. Probabil şi de aia ei par uneori nepăsători, însă asta nu înseamnă că nu le pasă, în nici un caz.   Aşa că atunci când o femeie încearcă să perfectioneze un bărbat, el va înţelege mesajul că e defect şi se va simţi oarecum umilit. De asta e foarte important ca ambii să cunoască gândirea lor ca să fie înţeleşi.  

                           Bărbaţii trebuie să înţeleagă că pentru femei e mult mai important faptul că sunt ascultate decât rezolvarea problemelor lor. De exemplu Maria se întoarce acasă după o zi obositoare, şi vrea să îşi împărtăşească impresiile în legătură cu asta. Ea spune : -Nu am avut o clipă liberă!

  Tom răspunde: -Ar trebui să renunţi la serviciul ăsta. Nu este nevoie să te oboseşti aşa de mult. Găseşte ceva care să îţi placă.

   -Dar îmi place munca mea, numai că m-au pus să refac totul fără să îmi spună din timp.

-Nu-i asculta, fă şi tu ce poţi.

 -Asta şi fac! Nu-mi vine să cred că am uitat complet astăzi să o sun pe mătuşa mea.

-Nu-ţi fă probleme, ea va înţelege.

-Dar ştii în ce stare este? Are nevoie de mine!

 -Te agiţi prea mult de asta eşti atât de nemulţumită.

 -Nu sunt mereu nemulţumită. Chiar nu poţi deloc să mă asculţi?? 

-Dar te ascult!

-De ce-mi mai bat capul? ….şi aşa se termină o discuţie care generează numai frustrări. Ea vrea doar să vorbească însă instinctul lui îi spune să dea soluţii practice la probleme. Să vedem în continuare cum ar trebui el să asculte: 

Maria îi spune: – Am atâta treabă. Nu am avut o clipă liberă.

Tom respiră adânc, se destinde în timp ce expiră şi spune : – Hm, s-ar zice că ai avut o zi grea.

 Maria continuă : – Ei îmi cer să schimb totul pe neaşteptate. Nu ştiu ce să fac.

Tom face o pauză, apoi zice : – Hmmm

-Am uitat s-o sun pe mătuşa.

 Tom răspunde încruntându-se uşor : – O, nu se poate!

 -Ea are atâta nevoie de mine. Mă simt atât de prost.

-Eşti aşa drăguţă, vino aici să te îmbrăţişez!

-Îmi place să stăm de vorbă. M-ai făcut să mă simt atât de bine! (deşi practic el numai a fost acolo că de vorbit nu prea a apucat ))