FĂRÂMA DE VIAŢĂ

 

                   ”  Dacă Dumnezeu ar uita doar  pentru o clipă că nu sunt decât o păpuşă de cârpă şi mi-ar oferi în dar o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot de gândesc, deşi în definitiv  aş putea să gândesc tot ce spun. Aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult, de-abia acum înţeleg că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină.  
                  Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc, aş rămâne trează în timp ce ceilalţi ar dormi. Aş asculta în timp ce alţii ar vorbi, şi Doamne, cât m-aş bucura de savoarea unei îngheţate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă, m-aş împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi sufletul.                      
                 Doamne, dacă eu aş avea o inimă, mi-aş scrie ură pe un cub de ghiaţă şi aş aştepta ca soarele să-l topească. Aş picta pe stele, cu un vis a lui Van Gogh, un poem de Benedetti şi o serenadă de Serrat pe care aş oferi-o lunii. Aş uda trandafirii cu lacrimile mele ca să pot simţi durerea spinilor şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor prospete. Doamne, dacă aş putea primi o fărâmă de viaţă.N-aş lăsa să treacă nici măcar o zi fără să le spun oamenilor ce iubesc, că îi iubesc. Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei ţin cel mai mult şi aş trăi îndrăgostit de iubire. Bărbaţilor le-aş dovedi cât de mult gresec atunci când încetează a se mai îndrăgosti. Unui copil i-aş face cadou o preche de aripi, dar l-aş învăţa să înveţe singur a zbura. Pe cei bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu uitarea. În fond, şi eu am învăţat de la oameni  atâtea lucruri. 
                Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este felul în care urci  pantele abrupte spre vârf. Am învăţat că ori de câte ori un nou născut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oară, degetul mare al tatălui său, îl ţine strâns pentru totdeauna. Am învăţat că doar un om are dreptul să se mire când vede un om căzut, dar de fapt ar trebui să intinda mâna să-l ajute să se ridice. 
               Sunt o mulţime  de alte lucruri pe care aş putea să le învăţ de la voi, deşi, realmente, multe nu îmi vor servi la nimic, fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie eu voi fi murit deja.”